background image

Semanatul

Fiind o planta cu un sistem radicular profund si foarte bine dezvoltat, rapita de toamna da cele mai bune rezultate pe soluri profunde, permeabile, bogate in humus si calcar, cu capacitate mare de retinere a apei si cu pH neutru. Aceste soluri sunt reprezentate de cernoziomuri, soluri brun-roscate si aluviuni. Rezultate bune se obtin si pe soluri brun-luvice, cu pH acid.

Patul Germinativ:

Trebuie sa fie ceva mai afanat in primii 5-6 cm si tasat in adancime sis a aiba suficienta umiditate, pentru a asigura o rasarire rapida si uniforma a culturii.

Datorita sistemului radicular profund, este de evitat pregatirea patului germinativ fara afanare adanca ( aratura sau sacrificare).

Perioada Semanatului:

In mod normal, in Romania, rapita de tomana se seamana intre 15 august si 15 septembrie, chiar 25 in cazul hibrizilor, in majoritatea zonelor de cultura, astfel incat la intrarea in iarna plantele sa formeze 6-8 mm. 

In conditiile in care s-a semanat pe un sol uscat, se recomanda tavalugirea.

Densitatea la samanta:    

In conditiile climatice din tara noastra, densitatile de semanat trebuie alese astfel incat primavera sa se obtina un numar de 35-45 plante/m2 in cazul hibrizilor si 45-50 plante/m2 in cazul soiurilor.

Pentru  aceasta, in functie de conditiile din ferma se recomanda a se semana 50-60 seminte germinabile/m2 in cazul hibrizilor si 60-70 seminte germinabile/m2 in cazul soiurilor.

Sisteme de semanat:

In conditiile din Romania cel mai utilizat este semanatul la 25 cm intre randuri. In functie de dotarea tehnica si pentru a reusi densitati mici de semanat, se seaman si la distante mai mari intre randuri (32; 37,5 cm). In tarile cu traditie(Germania, Franta) se seaman chiar la 50 cm intre randuri.

Fertilizarea

Rapita de toamna este una dintre plantele de cultura cu cele mai mari consumuri specific de elemente nutritive. Pentru a obtine productii cat mai apropiate de potentialul genetic ficarui soi sau hybrid, trebuie sa asiguram o fertilizarea echilibrata, care sa cuprinda toate elementele nutritive esentiale.                             Dintre macroelemente cele mai improtante pentru rapita de toamna sunt azotul, fosforul, sulful si potasiul, iar dintre microelemente, borul.

Fertilizarea rapitei de tomana se face in doua etape: in toamna si la reluarea vegetatiei in primavera.Dozele medii recomandate pe toata perioada de vegetatie: 80 – 130 kg N/ha, 50 – 80 kg P2O5/ha,         30 – 80 kg K2O/ha, 15-20 kg/ha S si pana la 1.5 –  1.7 kg/ha B.

Fertilizarea in toamna:    

Azotul se aplica in toamna numai pe solurile sarace sau in cazul intarzierii semanatului, in doza de 30 – 50 kg s.a./ha.

Fosforul se poate aplica integral in toamna, sub lucrarea de baza: aratura sau disc greu, sau se poate aplica fazial, 2/3 din doza in toamna si 1/3 in primavara.

Sulful este al treilea element ca importanta in nutritia rapitei de toamna si se aplica in toamna pe orice tip de sol, odata cu lucrarea de baza.

Carenta de sulf poate insemna uneori o diminuare a productiei cu peste 20%!              Potasiul se aplica integral in toamna, incorporandu-se in sol odata cu lucrarea de baza. Borul necesita o atentie deosebita in ceea ce priveste aplicarea, deoarece pe solurile cu pH sub 6.5 pot aparea fenomene de toxicitate daca se aplica o doaza mai mare de 1.5 – 1.7 kg/ha. Aplicarea borului odata cu semanatul trebuie facuta cu foarte mare atentie, in asa fel incat sa nu intre in contact cu semintele.

De regula, doza de azot se aplica integral in primavara, fractionat (2-3 aplicari) din cauza pericolului levigarii pe profil.                                            Prima doza se aplica atunci cand temperatura medie zilnica depaseste 5o C, la reluarea vegetatiei in primavara  si nu trebuie sa depaseasca 60 kg N s.a./ha. Restul azotului se aplica in faza de muguri florali uniti. 

Fertilizarea foliara cu vor se aplica inainte de inflorire in doza de maxim 0.3 kg/ha, pentru a evita fenomenele de toxicitate.

Fertilizarea cu ingrasaminte foliare care contin microelemente se aplica in doza de 5 – 10 kg/ha odata cu tratamentele cu pesticide.

Protectia culturii

Controlul buruienilor:

Asonamentul are un rol deosebit de important in combaterea buruienilor din cultura de rapita, reducerea rezervei de buruieni putand fi facuta in mod foarte eficient prin respectarea rotatiei, care trebuie sa fie de minim 4 ani.

Solurile respective se mentin curate de samulastra si buruieni prin mai multe metode:

•    Erbicidarea totala a miristilor(in vara, imediat dupa recoltarea plantei premergatoare se discuie pentru a favoriza dezvoltarea miristei apoi se aplica erbicidele)

•    Aplicarea de erbicide preemergente (inainte de rasaritul culturii)

•    Aplicarea de erbicide postemergente (dupa rasarire)

Controlul bolilor:

Dintre bolile specifice rapitei de toamna, cea mai pagubitoare este Phoma lingam (forma conidiana a patogenului Leptosphaeria maculans, denumita popular putregaiul uscat sau fomoza). Cea mai eficienta metoda de combatere este reprezentata de alegerea cultivarelor cu cea mai buna rezistenta/toleranta la acest patogen.

Pentru a reduce riscul infestarii cu Phoma lingam trebuie respectate cu strictete urmatoarele aspecte: rotatia culturilor, evitarea cultivarii de soiuri si hibrizi sensibili, distrugerea si maruntirea resturilor vegetale la cultura premergatoare, folosirea unor densitati mai reduse.

Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) este una dintre cele mai pagubitoare boli, fiind prezentata si la floarea soarelui (de aceea trebuie evitata includerea rapitei in acelasi asolament cu floarea soarelui). Patogenul ataca puternic in timpul scuturarii florilor. In caz de atac se aplica fungicide la caderea primelor petale, tratamentul fiind eficient si pentru controlul altor patogeni destul de importanti: alternarioza (Alternaria brassicae) si putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea).

Mana (Peronospora brasicae) – cea mai eficienta metoda in zonele puternic infestate este tratamentul la samanta. Boala produce, deregula, pagube reduse. In cazul unui atac mai puternic in primavara se pot aplica tratamente chimice.

Fainarea (Erysiphe cruciferarum) – aparitia bolii este favorizata de toamnele si primaverile secetoase si cu temperaturi de peste 20o C. Controlul patogenului se face prin tratamente chimice atat toamna, cat si primavara, la aparitia paslei caracteristice pe frunzele atacate.